Pe 24 mai 2007 mi s-a dăruit bucuria da a fi instalat ca preot paroh pentru comunitatea credincioşilor Parohiei Ortodoxe ,,Nașterea Maicii Domnului”, Dumbrăvița. A fost pentru mine un moment de trăire a unor mari emoţii, conferit de întâlnirea cu oamenii din localitate, precum şi cu fostul preot paroh, un eveniment deosebit pentru mine și familia mea și mulţumesc în chip aparte, tuturor, pentru căldura sufletească ce mi s-a arătat din clipa în care am sosit aici.
M-am simțit copleşit de greaua răspundere ce mi s-a încredinţat, deoarece este cunoscut faptul că parohia este una misionară și dau slavă şi mulţumire lui Dumnezeu pentru darurile revărsate asupra mea prin Sfânta Taină a Preoției şi mă rog Lui să-mi ajute a-mi împlini misiunea după cuviinţă.
Așa cum am menționat în cuvântul de la instalare ca preot, cu multă râvnă pentru Dumnezeu şi pentru noi mei fii spirituali, am propus, încă de la început, o serie de proiecte care să revitalizeze viaţa spirituală din acest sat. Deşi, străin de locurile pe care Dumnezeu mi le-a încredinţat spre păstorire, am găsit înţelegere şi sprijin, atât în cadrul parohiei, cât şi din partea autorităţilor locale .
Lista de priorităţi întocmită, de comun acord cu membrii Consiliului Parohial, a început să prindă viaţă încă din prima lună de la instalare, concretizându-se în tot atâtea proiecte. S-a avut în vedere, în primul rând, aspectul liturgic, stabilindu-se un program de slujbe axat pe oficierea Sfintei Liturghii, apoi o serie de proiecte administrative, sociale şi culturale.
Aceste inițiative au fost în acord cu întreita slujire a preotului: învăţătorească, sfinţitoare şi pastorală. Ca învăţător m-am străduit să împlinesc angajamentul rostit în cadrul jurământului de la hirotonie, că „voi conforma neîncetat viaţa mea cu învăţătura Sfintei Evanghelii, a sfinţilor apostoli, şi cu toate canoanele şi învăţăturile sfinţilor părinţi ai Bisericii ortodoxe”. În misiunea sfinţitoare sunt conştient că nu se poate sluji fără o neîncetată străduinţă de a avea eu însumi o viaţă cucernică, după îndemnul dat de Sf. Ap. Pavel, îndemn inclus în textul jurământului: „Nu voi uita niciodată cuvintele Sf. Ap. Pavel, care cere ca preotul să fie fără de prihană, bărbat al unei singure femei, veghetor, înţelept, cuviincios, iubitor de străini, destoinic să înveţe pe alţii,nebeţiv, nedeprins să bată, neagonisitor de câştig urât, ci blând, paşnic, neiubitor de argint, bine chivernisind casa lui, având copii ascultători, cu toată bună-cuviinţa; Căci dacă nu ştie cineva să-şi rânduiască propria lui casă, cum va purta grijă de Biserica lui Dumnezeu?”(I Tim. III 2-5).
Cele mai frumoase realizări, binecuvântate de Dumnezeu au fost dotarea bisericilor parohiei cu obiecte liturgice şi cărţi de cult noi, mobilier, Sfânta Evanghelie, amenajarea gardului împrejmuitor și zidirea clopotniței de la la cimitir, instalarea unui sistem de încălzire pentru biserică şi centrală pe lemne pentru casa parohială, amenajarea casei parohiale în interior și exterior, iniţierea filei parohiale duminicale ,,Iubi-Te- voi Doamne”.
Am avut onoarea de a mă număra printre participanții de la ceremoniile emoționante organizate cu prilejul aniversării celor 400 de ani de atestare documentară a comunei Ibănești.
Parohia noastră a fost aleasă pentru a organiza Maslu misionar din 28.05.2008. la care a participat un soborul de preoți având ca protos pe părintele secretar Crețu Adrian, reprezentant al Protopopiatului Dorohoi.
Din activitatea filantropică a parohiei putem aminti implicarea enoriașilor în strângerea ajutoarelor pentru sinistrații din localitatea Rădăuți Prut, care au constat în bani, în alimente și alte bunuri materiale absolut necesare.
Un eveniment emoționant pentru mine personal, dar și pentru enoriașii parohiei noastre a fost sfințirea clopotniței de la cimitir, în data de 5 Octombrie 2008, care a încununat efortul domnului Mihai Carp, primarul comunei Dorna Candreni, a domnului Romică Magopeț și tuturor celor ce s-au implicat în ctitorirea ei.
Doresc să aminesc și de experiență frumoasă trăită alături de delegația comunei Ibănești care a vizitat comunitatea Riaille din Franța, cât și de prietenoasa primire făcută familiilor franceze care ne-au vizitat.
Preotul ortodox, indiferent de deschiderea sa culturală, care este o aureolă individuală a strădaniilor sale intelectuale de care trebuie să fie dublat pentru o bună experiență a lumii sale, a concepțiilor și a valorilor specifice timpului său, trebuie să fie în același timp fidel în mod absolut vocației și misiunii sale sacerdotale prin care se revelează Însuși Hristos. Un preot misionar, va avea credincioşi misionari, prin ceea ce sunt ei înşişi.
Cultivarea vocației teologico-spirituale și eclesiale trebuie să fie sensul fiecărui creștin ortodox mai mult sau mai puțin cunoscător și trăitor în dreapta credință, pentru că dreapta credință înseamnă echilibru spiritual și o stare de spirit, care ajunge la împlinire tot așa de firesc cum înfloresc florile și pomii în primăvară.
Viitorul proiect este construirea unei Case sociale ce va cuprinde o sală pentru agape și conferințe, precum și alte manifestări creștine, o bibliotecă și o sală de lectură și camere pentru oaspeți .
